Proiecție concert “Nosferatu”

Un alt eveniment de excepție din cadrul festivalului „LUNĂ PLINĂ” este și proiecția-concert a filmului Nosferatu (r. F.W. Murnau, 1922), cu acompaniament live asigurat de cvartetul Einuiea (Călin Torsan, Silviu Fologea, George Turliu, Juan-Carlos Negretti). Nosferatu este universal considerat primul mare film horror al celei de-a 7-a arte și reușește, la 90 de ani distanță de la lansare, să tulbure în continuare imaginația spectatorilor, iar influența sa incomensurabilă asupra cinema-ului horror și fantastic îl transformă într-un punct de referință în evoluția artei cinematografice.

Regia: F.W. Murnau

Distribuția: Max Schreck, Gustav von Wangenheim, Greta Schröder

An: 1922

Acest proiect face parte dintr-un ciclu care propune un tip inedit de spectacol, destinat în primul rând a se desfăşura într-un spaţiu neconvenţional şi care presupune o formă de simbioză între muzică, film şi literatură. Ideea este, aşadar, de a realiza o combinaţie novatoare între trei genuri de expresie artistică, venind astfel să contureze o nouă formă de spectacol multimedia. Acesta se adresează deopotrivă cinefililor, melomanilor şi iubitorilor de literatură, propunând o abordare nouă a conexiunilor culturale care se pot realiza între aceste tipuri de manifestări. Este o tentativă de recuperare creatoare a unor piese de patrimoniul cultural universal, într-un mod de „reinventare” accesibil şi atractiv pentru spectatorul zilelor noastre.

 

Ideea de la care s-a pornit în realizarea coloanei sonore a filmului Nosferatu este aceea că muzica trebuie, practic, să nu se „simtă” ca un element distinct, ci doar să prelungească atmosfera şi retorica filmului, subliniind stări sau însoţind caractere. Integrat în dinamica peliculei, acompaniamentul muzical cu pasaje improvizatorice aliază planul sonor celui vizual, potenţând mijloacele de expresie specifice limbajului filmic: compoziţia geometrică a cadrelor, perspectivele deformate, ritmul tăieturilor de montaj, armonia sau contrastul acţiunilor paralele, evoluţia în crescendo a tensiunii dramatice, accentele lirice, comice sau tragice, nota de culoare în portretizarea personajelor. Sunt speculate, desigur, câteva motive recurente şi teme cu variaţiuni.

„Nosferatu a beneficiat de o coloană sonoră (exclusiv românească!) remarcabilă. Transfigurarea sentimentelor protagoniştilor, atmosfera câmpenească a primei secvenţe desfăşurate în decor transilvănean, trecerea de la pasajele lirice, romanţate, ale portretizării celor doi tineri îndrăgostiţi la tensiunea dramatică, gradat conturată, a apariţiei şi – treptat – supradimensionării contelui-vampir a parcurs, cu minuţiozitate, toate etapele intermediare. Fără îndoială că percuţia a avut aici un rol preponderent, însă întreg ansamblul – colorat vocal de-o manieră ce agrementa atmosfera halucinantă generată de apariţiile şi influenţa malefică a vampirului – a conlucrat la construirea unitară a acestei veritabile orgi de expresii şi reacţii caligrafic personalizate, accentuând relieful senzorial al fiecărei imagini vizuale în parte. Mai mult ca perfecta îmbinare a suportului muzical cu crescendo-ul înşiruirii cadrelor a metamorfozat rezultatul spectacular într-o progresivă şi dinamică simfonie a groazei, care a rezonat asupra spectatorului de-a lungul întregii proiecţii şi un timp după aceea.”

În ţara lui NosferatuLoredana Baltazar,
Agenda LiterNet, decembrie 2010